Amigdalita reprezintă inflamația amigdalelor palatine însoțită de infecția acestora. Amigdalele reprezintă glande de formă ovalară situate de o parte și de alta a gâtului, cu rol în producția de anticorpi și leucocite. Deși amigdalele au rol imunitar, acestea se pot infecta. Afecțiunea este cauzată mai adesea de virusuri, dar poate fi provocată și de infecția bacteriană cu Streptococcus pyogenes (streptococ de grup A). Pe lângă clasificarea în funcție de etiologie, amigdalita mai poate fi acută, cronică sau recurentă. Se consideră amigdalită cronică atunci când simptomele persistă mai mult de două săptămâni. Află mai multe despre amigdalita cronică și despre tratamentul acesteia.
Simptomele amigdalitei
Amigdalita se poate recunoaște ușor din cauza simptomelor pe care le provoacă:
- Durere în gât
- Durere și dificultate la înghițire
- Amigdale inflamate, roșii
- Noduli limfatici măriți de volum la nivelul gâtului
- Febră
- Pete albe pe amigdale
- Durere de cap
- Gât rigid
- Respirație urât mirositoare
- Voce răgușită
- Frisoane
- Durere în ureche
Poți verifica rapid dacă amigdalele sunt inflamate sau dacă au colecție de puroi, utilizând o oglindă. Este important să mergi la medic pentru diagnostic și tratament și să eviți tratamentele „după ureche”.
Ce înseamnă amigdalita cronică?
Amigdalita cronică se definește ca fiind o amigdalită prelungită, cu o durată mai mare de două săptămâni. Practic, o amigdalită cronică este aceea care nu răspunde la tratament și nu se vindecă atât de repede pe cât ar trebui. Astfel, pacientul se confruntă timp îndelungat cu durere în gât, amigdale mărite de volum, noduli limfatici inflamați și sensibili, tuse seacă, disconfort în gât, dar și cu respirație urât mirositoare.
Amigdalita cronică apare atunci când bacteria este rezistentă la antibiotice. Persoanele care au fost expuse la radiații sunt mai predispuse la această formă de amigdalită. De asemenea, persoanele imunodeprimate se pot confrunta cu amigdalită cronică, deoarece sistemul lor imunitar nu funcționează corespunzător. Pacienții cu sistemul imunitar slăbit sunt cei cu HIV/SIDA, cei aflați sub terapie cu corticosteroizi sau sub chimioterapie. Pacienții care au primit un transplant de organ sunt, de asemenea, mai predispuși la infecții. De aceea, pacienții imunodeprimați trebuie să acorde importanță măsurilor de igienă.
În schimb, amigdalita recurentă este amigdalita care apare de mai multe ori pe an.
Cum se tratează?
Amigdalita cronică trebuie tratată, deoarece poate duce la diverse complicații, cum ar fi:
- Dificultăți de respirație
- Răspândirea infecției la alte țesuturi
- Apnee în somn – respirație întreruptă în somn
- Abces periamigdalian – colecție de puroi în spatele amigdalelor, care necesită drenaj chirurgical.
De asemenea, lăsată netratată, amigdalita cronică crește riscul de febră reumatică (boală inflamatorie cauzată de infecția streptococică) și de glomerulonefrită poststreptococică (o afecțiune renală). De aceea, o amigdalită cronică nu trebuie neglijată, fiind absolut necesar tratamentul medical.
În cazul amigdalitei cronice, după ce antibioticul luat corect nu a avut rezultate, medicul îți poate recomanda tonsilectomia (amigdalectomia). Aceasta reprezintă intervenția chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor, care previne recurența. Procedura se efectuează sub anestezie generală. În timpul procedurii, medicul îndepărtează amigdalele folosind un bisturiu, un dispozitiv cu energie termică care arde țesutul sau un dispozitiv cu ultrasunete. Operația se efectuează în ambulatoriu, pacientul fiind externat în aceeași zi, iar recuperarea durează până la două săptămâni.
În concluzie, amigdalita cronică apare atunci când amigdalita nu răspunde la tratamentul medicamentos prescris de medic. În acest caz, singura soluție rămâne îndepărtarea chirurgicală a acestora, pentru a preveni complicațiile. Dacă recunoști simptomele amigdalitei cronice, mergi la medic și află ce e de făcut în cazul tău.
