Încă din cele mai vechi timpuri, lemnul a constituit pentru omenire motorul civilizatiei, evoluției și al progresului, fiind întrebuințat în aproape toate aspectele vieții cotidiene. Lemnul a fost folosit în alcatuiri constructive cu sau fara rol structural. Acest fapt se datoreaza în primul rând gradului ridicat de răspândire a lemnului, sub forma unor specii diverse, in toata lumea, cat si lucrabilitatii sale, greutatii reduse si bunelor sale caracteristici mecanice.
La nivel global, în ultimul secol, cărămida şi betonul au înlocuit lemnul, total sau parțial din construcții, totuși în ultima perioada și acestea au început sa piardă teren în fata locuințelor din lemn masiv. Acest fapt își găsește o primă explicație în orientarea societății privind redescoperirea trecutului, care poate fi considerată o caracteristică a acestui secol.
Un al doilea element ce stă la baza revenirii la construcțiile din lemn este faptul ca acesta este de 6 ori mai izolant decât cărămida si de 15 ori mai izolant decât betonul, ceea ce conduce la importante economii de încălzire, un aspect important mai ales în contextul actual al epuizării în următorii zeci de ani a resurselorde combustibil fosil. Casele din lemn asigura un comfort termic ridicat, ele fiind călduroase iarna şi răcoroase vara. Temperatura pereţilor – chiar şi iarna – este de 18 grade comparativ cu 5 grade la peretii din zidarie. Datorita unei inertii termice foarte mici, o casa din lemn se încălzeste imediat, chiar si în timpul iernii după o pauza foarte mare.
In acest cadru geografic și istoric, construcţiile de lemn şi-au găsit în mod firesc o largă răspîndire în toate epocile, pînă la rapida dezvoltare tehnico-industrială din ultimele decenii. Locuinţele dacilor erau din lemn, iar în perioada medievală casele ţărăneşti, locuinţele orăşeneşti precum şi cetăţile, sistemele de fortificaţie ale aşezărilor şi mănăstirilor erau construite din lemn.
Aceste case din lemn sunt flexibile şi uşoare, și nu sunt periculoase în caz de cutremur. Principiul de transmitere al greutatii este acelasi cu cel al structurilor in cadre, cu diferenta ca materialul folosit este lemnul, care este mult mai elastic comparativ cu materialele de constructii clasice. Acest fapt, impreuna cu greutatea proprie redusa permite constructiilor executate pe structura de lemn sa reziste la seisme cu magnitudine de peste 8 grade pe scara Richter.
Spre deosebire de locuintele din caramida si beton, cele din lemn „respira“ si implicit constituie o sursa de „liniste“ si „echilibru“. Lemnul este un element natural si ecologic. Într-o casă din zidărie poate apărea igrasia, condensul, pe cand o casă de lemn „respiră” şi nu suferă din cauza vaporilor. Din punct de vedere estetic, lemnul confera cadrului interior o atmosfera calda, familiara, relaxanta, in timp ce la exterior constructia se distinge prin apropierea ca stil si mod de realizare de arhitectura mediului ambiant.
Singurele dezavantaje ale caselor din lemn sunt mai mult datorate perceptiilor preconcepute privind durabilitatea acestor construcții. Însă exista mărturii ce combat aceste idei preconcepute, în aproape fiecare colt al lumii. În țara noastră spre exmplu avem cea mai veche biserică de lemnridicată în anul 1346 în satul Volovăţ din lemn de stejar, strămutată de Ştefan cel Mare la Putna 122 de ani mai târziu, scopul fiind acela de a servi ca lăcaş de închinare pentru comunitatea monahală ce luase fiinţă aici în timpul zidirii măreţei mănăstiri.
În mod cert putem afirma, în urma prezentării trecutului, avantajelor și dezavantajelor faptul că, în materie de locuințe, casele din lemn vor reprezenta o trăsătură distinctă a viitorului, lemnul fiind o amprentă puternică a trecutului ce nu poate fi înlocuit în legătura specială pe care a avut-o, o are, și o va avea cu omul.
